Ani despletiți
Îți răsucesc manșeta părului doar
doar ajungem să ne sincronizăm inima la secundă
în timp ce la radio din coaja lunii
mănâncă zgribulită fără frecvență o undă
ne sar anii pe geam și se lovesc de parbrizele copacilor
unii rămân agățați de rufele frunzelor
alții de gard unde râd ochiurile împletite
din sârmă nevinovată
Foamea a căzut de pe masă
împinsă de migrația faptelor
a trecut de amiază și îngerii mănâncă
la cantină gamelele înflorite
îți scriu pe spate cu degetul
o scrisoare de adormit
în timp ce ai să stai trează
la coada degerată la despletit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.