Puntea
Între maluri ancorată
Puntea de la Siribelea,
Când o treci întâia dată
Ți se încrețește pielea.
Șovăiam în pas sfios,
Îmi spunea să iau aminte:
"Să n-apleci capul în jos,
Să privești tot înainte."
Trecerea e mai ușoară
Înspre capătul de trepte.
Un tren ce sosește-n gară
Nu poate să mai aștepte.
Ești o sfântă trecătoare
Pe-al apei fir ca o minune,
Ca o rampă de lansare
Ce leagă satul de lume.
N-am să pot uita vreodată
Chiar dac-am albit la frunte,
Că mi-a fost dragă o fată
Pe ulița de la punte.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.