În căutarea timpului pierdut
atâta timp cât nimeni nu ne povestește
eu cred că moartea e un fel de-a spune te iubesc
și înainte de a trece pragul,
privesc în urmă ca să mângâi timpul
și să încerc să-i fur culoarea, gustul, greutatea
iubindu-mă vei ști că moartea nu desparte
dar nici nu pot să-ți spun ce te așteaptă
regretele sunt cel mai dureros bagaj
pe care n-are rost să-l iei la drum
păstrează chipuri, gusturi și arome
pentru că toate astea te vor sprijini de-acum
și-alături de iubire te vor ajuta s-accepți
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.