În cuget sacru
am învățat în viață din fiece greșeală
și-am convertit timpul la sacră credință
speranța-n Dumnezeu niciodată nu-nșeală
asupra deznădejdii să am biruință.
credința e filonul de viață suprem
pot să-l transform coloană către infinit
zilnic mă sfătuiește ca să nu mă tem
că lucruri în lume toate au un sfârșit.
știu că gândurile sacre se înalță la cer
se împletesc cu raze să dăinuie în univers
acolo niciodată ființele nu pier
acolo nu e loc pentru înger pervers.
în Paradisul veșnic mi-am făcut un loc
alături de ucenici să cânt și să joc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre muzică
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.