Degeaba
Tu ai demonii tăi dintr-o lume anterioară
pe mine nu mă mai privesc acești demoni
nu am ce face cu ei
am încercat să-i vindec dar
degeaba îți aud vocea răgușită la telefon
te bântuie tot felul de miriapode zburătoare
și asurzitoare
pe care le iubești și le pui sănătoase sub pat
să stea acolo, să facă pui și să cânte
de leagăn sau de ceva ce nu poți să înțelegi
e totuna.
Câteodată mă țin în loc tot felul de mici răsunete
ale unei dureri vechi, constante, anormale
durerea de a fi într-un loc străin, de-a fi fost?
cine mai știe, o casă în paragină, câteva scene dintr-un vis
râsul meu
drept mărturie
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Irina Lazăr. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.