Somnul de nesomn
O noapte întunecoasă se plimbă
peste păduri și câmpuri hăt departe,
nimeni nu-i înțelege nicio limbă
din vorbele de viață și de moarte.
Căutam orbește miezul ei adânc
risipea o teamă smulsă din pământ
îmi pipăiam arma prinsă la oblânc
și tot mai simțeam câte-un fior de vânt.
Se perindau stelele-n apus pe cer
apele-s cuprinse-n somnul de nesomn
grav șipoteau prin auz un vaier
ca uneltiri ce le presimte un domn.
Atunci ajuns în pragul dimineții
și drumețind la pas c-un scop aiurea
pornit să scap de valurile ceții
am depășit și câmpul și pădurea.
Când poposit acasă, la amiază
bătrânul tată c-un gest, mă grăbește,
plin de oraș cu inima vitează
spune-i băiete: fata te iubește.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.