Arborele rege
Tu te-ai îmbăiat în umbre
cu aripi cu tot,
sub stejarul înalt și bătrân
prinzi dragostea nepregătită
din iubirea femeilor flămânde.
Ziua-n amiază răsufli ușurată
și aștepți cu inima fierbinte
noaptea după un crepusculul de vis,
s-asculți freamătul frunzelor crestate
care desenează coroana arborelui rege
și-i vindecă rana lăsată de furtuni
ca unei femei părăsite, copilul drag.
Timpul nepăsător fuge mai departe
ca un tren prin câmpie
pe sub care nu zboară nicio pasăre,
de departe stejarul ridică-n cer viața
și-i lasă-n custodie pământului moartea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre copaci
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.