Întuneric și ploi
Întunericul s-a spânzurat într-o noapte ploioasă,
nu suporta umezeala sfârșitului de toamnă,
diminețile i se puneau pe inimă,
fuga s-a zbătut în el apoi a încetat
învinsă de lumină.
Ploile m-au primit în somnul profund cu vise
povestind în ritm monoton,
am păstrat din harul și dăruirea lor
semnele se regăsesc în piatra vremii
căzută din cer.
Ziua m-a înfășat în scutecele păcatului
și m-a lăsat să cresc la căldură mamei,
niciodată nu am fost părăsit
la ușile pierzaniei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.