lătrau chimic, electromagnetic
vorbesc
încă de pe când aveam opt luni
vorbesc și-n somn
peste un pic, adun ca pe cireșe în sân
pietre, cioburi colorate de sticlă
patruzeci de ani
când am să tac, tăcerea mea
vă va spune mai mult
ca orice cuvânt
de dincolo-ul oarecum comun
Pantomimă, vântul pe frunte voastră
va lipi
șoapte, foițe subțiri metalice, tunet
luminițe și săruturi
inima mea
firimituri
furnici cuminți
atunci
o steluță departe
desculță
vă va face cu ochiul
arlechinește
dans, tumbe, aplauze
aplauze vouă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre pantomimă
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.