Replică la poezia "De mână cu Icar" de Valentin David

Crezi tu că plec urechea, la vorbe gogonate,
Când spui că zbori prin timp, neatingând secunde,
C-auzi bobul de grâu, cum cade de neunde?
Eu cred c-ai luat-o razna şi mintea ţi-e departe.

Şi c-ai ajuns la soare, vâslind cu nerăbdare,
Ba, c-ai trecut de el şi-n gol îţi porţi aripa,
Eu cred că febră ai şi te-a lovit şi gripa
Şi lacrimile-ţi sunt doar picuri de sudoare.

Vedenii te inundă şi mintea-ţi joacă feste
Şi dacă şi Icar-ul ţi-a apărut în vis,
E clar, incandescenţa e-n spaţiul tău închis
Şi tu visezi la stele şi întâlniri celeste.

Abisuri te invită să le testezi adâncul
Şi-o pasăre măiastră aştepţi la cotituri,
Te-nghite-ncet coşmarul, un hâd cu şapte guri
Şi călăreşti un Pegas ce şi-a pierdut oblâncul.

Hai, ia o aspirină şi pe pământ coboară,
Opreşte-te, mai bine, din zborul în zadar!
Răceala asta-ţi trece, de mergi la un pahar
De vin din ăla roşu, cu iz de scorţişoară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!