Buburuza
Degerată, dar lucidă, rătăcită sub o nucă,
buburuza se gândește cât de mult poate să ducă.
Are-o singură rochiță și-i desculță-ntreaga-i viață.
Nu se-ngrașă, nu slăbește... e tot timpul dodoloață.
Deși-i rudă cu albina, nu cunoaște gustul mierii.
Mănâncă doar păduchei de când dau în floare merii.
Toată vara are grijă nimeni să nu se deoache,
așezându-se pe-orice e privit de-o bazaoache.
A jucat roluri, o droaie, angajată de poeții
ce nu-i dau nicio simbrie, știindu-i duhul blândeții.
Face artă pentru artă, dăruindu-și frumusețea.
Lumea-ntreagă o adoră, simțindu-i delicatețea.
Nu-i decât o gândăcică! O cheamă și mămăruță.
Hărnicuță, iubitoare și atâta de drăguță...
Degerată, tot socoate, dar face planuri în van!
Habar n-are, sărăcuța, că trăiește doar... un an!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.