Calul meu alb
ne-am spus demult totul
nu mai e timp decât de câteva tăceri
lungi cât coada unei comete
ți-aș putea împrumuta câteva cuvinte
mie niciodată nu mi-a înghețat lacrima
nici ceasul acelei gări
nu a mai măsurat la fel timpul
a rămas în aer o umbră uriașă
un gând răzleț ce-mi galopează prin minte
și cântecul meu impar
ți-aș putea împrumuta frigul
din liniștea asta amară
sau unul din anotimpurile
pe care le țin închise în colivie
de teama uitării
sau calul meu alb
din suflet
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nuța Crăciun. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.