Father

încă e intuneric / o clipă mă opresc
şi şterg lacrimile unui câine de pluş / astă noapte am visat că mă urmăreau ei / câinii
am salvat visul ca pe un draft m-am trezit spunând cuvinte ca un
robot dintr-un call center dragă tată dragă tată
dragă tată / astea sunt cuvinte care nu se rostesc
tata a plecat într-o vănătoare fără întoarcere

// dacă rostesc father mă simt mai detaşată //

s-a întors totuşi când pe ecran se derulau imagini de la
campionatul mondial de patinaj artistic
era o figură plină de sânge şi pământ
preinfarctul îi făcuse inima mai slabă
l-am luat în braţe / era un animal rănit ce m-a strivit sub greutatea lui
atunci am învăţat că mila e un sentiment inutil
de fapt nici nu era tatal meu
era father
un străin uitându-se la mine de la o altă fereastră
în care tot timpul e întuneric

//
întotdeauna am avut camera mea în care să mă ascund
dar acum am căzut pe gheaţă ca acei patinatori executând un triplu rittberger
şi am adormit din nou văzându-i îmbrăţisaţi cu mâinile întinse perfect la orizontală
& corpurile contorsionate

n-a fost de ajuns nimic să îi salveze de la eşec dar
am ştiut că viaţa va continua
exact ca un paianjen mare şi gras ţesându-şi pânza în neant
din ea îmi extrag şi acum firele/ ce mai rămâne după ce gheaţa se sparge
decât să te tărăşti încercând să ieşi dintr-o gaură rece şi mică
aşa cum e câinele meu de pluş zbătându-se între frică şi dragoste.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!