Delirul luminii... în Panteonul tăcerii
Un foc de-artificii... triumfă în suflet
Aprinde Lumina-n Panteonul Tăcerii
Și vindecă rana durerii din cuget,
Se-nalță Libertas cu sceptrul Iubirii.
Din cuiul Răbdării... absoarbe rugina,
Ridică coloane... din răni Așteptarea,
Prin grotele nopții delirează Lumina
În flacăra stinsă se-aude chemarea.
Diligent să înalțe Panteon Libertății
Pe stâncile minții Virtutea-și dorește
Fundamentul din har supus judecății,
Stingheră în sânge, pasiunea zidește.
Prin gânduri subjugă Lumina viclean
Sentimente aride în false veșmânte
Folosindu-se iarăși de Calul Troian,
Mi-atacă cetatea dorintei din minte.
Nu poate-nțelege... ce este Femeia,
Pe cruce mi-a pus suspine straine,
Mă-atinge și-ndată apare scânteia,
Enigma dîn beznă vrea să domine.
Din mucul ofrandei... torți să emită,
Dispune orgoliul melodia-i funebră
Cu patimă-i mușcă privirea uimită,
Pizmaș întunericul geme în umbră
Și moartea-l atacă în zori furioasă,
Misterul își simte greutatea poverii,
Se plimbă la braț cu slova sfioasă,
Lumina nu moare în templul tăcerii.
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liza Popa Diupon. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.