Basm din iarna iernului

Într-un stup din Habarnam
Pe un fagure, din plin,
O albină şi-un albin
Stau ca-n sânul lui Avram

Povestind de-o libelulă,
Soaţa unui libelul
Care zbârnâia fudul
Pe o roată de basculă

Tot privind o fluturea
(Părăsită de un flutur
Pe o ciutură de ciutur)
Ce era, de muscă, rea.

- Mama ta! Cum îndrăzneşti
Să te uiţi aşa la fufă?
Ştiu că eşti, la minte, tufă!
Bă, tu pe-aia o iubeşti?

Libelulul, speriat,
Doar în două-trei secunde,
A zburat acolo unde
Dracul draca şi-a-nţărcat...

S-a aflat că o arică,
Văduvă de-un aricioi,
L-a găsit la un gunoi
Mort de-o moarte grea: de frică.

Toate astea-i povestea
Tot lipindu-se de el
Cam la fel cum face-un stel
Când îi clipoceşte-o stea

Că e iarna lungă, nu?
Asta e! Povestea mea
E de dulce şi-ai putea
S-o mai înduceşti şi tu

Dacă ştii frumos s-o spui
Dimineaţa, la cafea,
Cu un el sau cu o ea,
Într-o iarnă-a iernului.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!