Existență în alb
E-atâta alb în noi în astă seară
încât ne troienim cu mângâieri,
scăldați 'n-ale privirilor chemări,
simțim în suflet zori de primăvară.
Ne fulguim pe pleoape cu săruturi
timpanele ningându-le cu șoapte,
ca doi fugari rătăcitori în noapte
înzăpeziți de propriile trupuri.
Căutând un viitor fără trecut
ne desprimăvărăm în calde lacrimi,
robiți de sentimente și de patimi
suntem geneză-n frământări de lut.
Prea mici pentru a prețui minutul,
prea mari pentru a refuza ispite,
răzbunători ai tinereții ofilite,
flămânzi, iubirii devorat-am fructul.
În zori de zi, când vraja este ruptă,
croind în noi cărări de fericire
descoperim, pătrunși de grea uimire
atâta alb pe-al nostru câmp de luptă.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.