Vorbe copacului...
În coaja groasă unduiești
uitând când o să înflorești,
în toamne iar te limpezești
și ierni geroase le răzbești.
Ești prins adânc în luminiș
și nu poți nicidecum să strigi,
ai obosit pe povârniș
fără să știi dacă învingi.
Bătut de vânt te frunzărești
când el te sfâșie urlând,
de-a lui suflare te golești
și-ți cad mormintele pe rând.
Scorțos de vremuri mai trăiești
poate-o iarnă, două, nouă,
dorindu-ți primăveri domnești
cu frunze cu ochii rouă.
Ai început să te gândești
la clipele când n-o să fii,
la butura când lemn doar ești
și-o să te-ngroapă cele vii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.