Firavele iubiri
Sub plapuma caldă a iernii grâul visează,
În firul plăpând firave iubiri germinează,
Să ningă!... Ninsoarea să cearnă făina din cer,
Să umple covata, să creasc-aluatul în ger.
Seve-amorțite mijesc în iubirea din pâine,
Speranțe se nasc și dospesc în ziua de mâine,
Nu-i pasă de frig, curaj prinde paiul, tot crește,
Iubește în taină, cu cei din jur se-nfrățește.
Sub scutul lui pașnic, în culcuș, ciocârlia
Iubiri îți revarsă, înflăcărată e glia,
Încinsă de dor își cheamă la cuib ciocârlanul,
Maci sângerează, îmbracă în purpură lanul.
Simt dorul năvalnic și valul plutirii în doi,
Brățara iubirii ne-am prins-o, ard macii din noi,
Un zâmbet șăgalnic ne-așterne spicul în cale,
Mi-am lipit mâna de arșița buzelor tale.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.