Fecioara din râu

firul ierbii s-a aplecat sub talpa fină a fecioarei
pantofii stăteau abandonaţi pe marginea drumului pavat cu pietre
rochia-i de dantelă albă se-mbrăţişa cu floarea câmpului
păşea uşor legănându-şi coapsele dezvelite
două sfârcuri ce semânau cu bumbii paltonului meu ferecau templul nepângărit de poftele lumeşti
umbra-i de fluture o urmărea credincioasă până la albia râului
universul dorea s-o pătrundă-n adâncurile ei
s-a contopit cu apa ce s-a-nfruptat din trupul ei zvelt
ca o lebădă-şi unduia silueta prin valurile tremurânde
spălându-şi părul părea înghiţită de ape
se ridica zâmbind cu pleoapele ude
îngenunchea razele în ochii ei verzi
sudori mi-au pătruns prin pielea încinsă de soare
ştia că o privesc năucit certându-mi fiinţa că nu s-a născut apă
s-o mângâie
să-şi plimbe valurile dorinţelor pe sânii ei mici
şi-a scuturat stropii din plete căutându-şi rochia-n iarbă
apoi am văzut cum iarba s-a aplecat în faţa pasului ei
ea nu ştia că eu m-aş face iarbă
m-aş face in sau fir de bumbac să pot să-i îmbrac sânii şi coapsele-i fine
m-aş face floare de câmp să-i miros parfumul îmbălsămat în dantelă
am vrut s-o strig
Ană
nu
n-am putut
ascuns după pom
aveam gura-ncleştată şi stearpă privind-o cum pleacă
de-atunci parcă-s orb frumuseţii ce n-am mai văzut

poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!