Pe calea biruinței
stau în genunchi cu capul plecat
fericită rostesc rugăciunea de seară
Isus Cristos este mântuitorul fermecat
nu lasă la nimeni sufletul să moară.
gânduri de iubire îmi freamătă în tâmple
seara se scurge ca un magic izvor
aștept de la viață minuni să se întâmple
la chinuri la durere să pună zăvor.
aprind o candelă din noima credinței
reflecții de lumină par niște nestemate
am pășit cu dreptul pe calea căinței
spre Dumnezeul vieții care iartă păcate.
azi nu sunt departe de calea biruinței
mă desfășor în slove de suflet, unicate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.