Elegie appasionata
simt sensibil viața cu profunzime de femeie
trăiesc totul la maxim cu intensitate
din ploaia ochilor se nasc curcubeie
urc câte o treaptă spre eternitate.
mă-nfășor cu lumina din noaptea albastră
un univers cu stele în taină râvnesc
când zorii zilei îmi bat în fereastră
mă trezesc fericită ca pot să mai iubesc.
sub aripa cuvântului am explorat zborul
azi păsările cerului îmi sunt aproape
plutesc printre raze și le gust amorul
lumini diafane se strecoară sub pleoape.
ploaia spală glia gândul versul dorul
pasiunea mea mireană nu tulbură ape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.