Neața, Soare!
Băiatul cu inimă de piatră și ochi de cicoare
M-așteptase trei vieți să înălțăm zmee;
Mă iubea! Mă iubea?
" -'Neața, Soare!"
Și dimineața, în sfârșit, pășise liberă
Din cea mai pustie închisoare
Cu trepte din mozaicuri de Ravenna
Și lacăte scandinave.
Mă iubea!
-'Neața, Soare!
Băiatul cu inimă de piatră,
Căutând câmpuri de maci în zare,
Adormise... trei vieți, lângă fântâna Siloamului;
Aștepta... Aștepta?
-'Neața, Soare!
Și câmpul de maci răsărise sub bolta
Primului cer de mai, peste neghine amare,
Cu roiuri de azime și mâini iertătoare
Ce primeneau dimineața.
-'Neața, Soare!
Băiatul cu inimă de piatră
Și mâini alteori zdrobitoare,
M-aștepta strângându-mi la piept drumul;
Mă iubea! Mă iubea!
"-Neața, Soare!"
Și inima îi strigă cu glas de clopot
Într-un început de câte trei ori,
În patru zări,
Și încă o dată pentru mine:
-Neața, Soare!
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Neagoe. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.