Viaţa care ne trăieşte

Sună ceasul ca un ciomag bubos
Cafeaua bea ţigara şi repede pe uşă
Nu uita telefonul vital supravieţuirii
Până la metrou eşti deja în reţea
Te contopeşti în marea compulsivă
Unul din milioane
Pontezi cartela identificatoare
Exişti în pontaje şi scheme de personal
Ocupi biroul ca pe o baricadă
Râzi sociopat şi pupi fundul şefului
Lucrări, situaţii, telefoane, aprobări
Deadline, isterie, o ţigară palmată pe balcon
Un sandwich înghesuit grăbit
Stai peste program să vadă managerii
Vlăguit de sine cu mintea sală de aşteptare
Fără gânduri plin de frici
Te întorci acasă în masa de plastic lichid
Un nimeni înghesuit în metrou
Garsoniera închiriată e goală şi rece
Te îmbeţi ca un câine bătut de ploaie
Îţi prăjeşti minţile ce ţi-au mai rămas
Citeşti documentaţii infinit nemăsurate
Neuronii se umplu de spumă inutilă
Mai lucrezi un pic să nu pierzi ritmul
Ocnaş neîncetat la minele de sare capitalistă
Nici un foc să-ţi încălzească inima smochinită
Nici un fluture care să-ţi crească din cap
Nimic
Cum îţi trăieşti viaţa nebunule?
Sau viaţa te trăieşte pe tine?
Ca pe o curvă ieftină violată
Te dă cu tâmplă de facturile la curent
De rate, de chirie, de abonamente
Spânzurat de cravata caraghioasă
O păpuşă de paie putrezite
Cum e sufletul tău pitit într-un colţ
Timid, prigonit, îngrozit, în agonie
Ai murit deja, dar tu nu ştii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!