Meditație transcendentală
voi fi o visătoare până când am să mor
mă readun din slove pretutindeni în lume
reflecții în lumină-mi imaginez cu spor
și nu mă depărtez de a stelelor urme.
în laguna albastră printre palmieri
îngrop în fin nisip regretul amarnic
cu tot amarul tristeților de ieri
pe valuri de smarald mă simt cucernic.
mai apoi transcend pe un vârf de munte
crezul e mai înalt decât Everestul
strălucesc ca roua broboanele pe frunte
căldura solara îmbrățișează Estul.
valea suspinelor o trec pe o punte
transcend în brațul visului- celestul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.