Singurătate
mă aud mai bine așa.
singurătatea mea pare un crin
izbucnind olfactiv în nopțile de iunie
mă văd mai bine.
mă știu.
albul strident al imaculării vine ca un reproș
ca un strigăt ce sfâșie ceva. totul.
poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.