Răsplată
Am smuls un fir de iarbă
când eram copil
și ți l-am oferit
într-un hohot de râs.
Am strâns roua florilor
mai târziu
și-am dat buzelor tale
culoarea vieții.
Am ucis întunericul
din sufletul tău
și-am dat ochilor tăi
tinerețea.
Am luptat pentru tine
în fiecare viață
și am câștigat
fiecare luptă.
Iar tu,
nerecunoscătoareo,
ai îndrăznit să îndrepți
spre inima mea,
firul de iarbă fermecat
și să întrebi:
" - Mă iubești? "
Tu,
nerecunoscătoareo,
mă privești pentru prima dată
și vrei să fiu al tău.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.