Pe un scaun de poveste
m-am așezat pe-un scaun de poveste
cu tălpile în iarba rourată
cu sete de lumină mă cațăr pe creste
în azurul zilei minunată
oasele-mi albe absorb căldură
cu soarele blând sedus de iubire
nervi se topesc în a razei nervură
lumina proaspătă pătrunde-n privire
frunza de arțar ca o inimă de copil
freamătă în sufletul meu obosit
tare mult aș vrea să dansez cadril
cu fluturii albi pe un colț de zenit
se transformă-n vers gândul pueril
mai am de trăit mai am de iubit
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.