Trebuie
pentru precisele plecări spre aspirații
trebuie să trec salonul
întâmpinând mirosuri de oglinzi,
în care mă azvârl din intimitate
până ce noile reglementări ale înțelesului
vin în cercuri de infinite zdravene și folositoare.
trebuie să-mi acomodez degetele
cu mângâierea sferelor ce-și cer
sublima rotație sub simț.
să funcționez ca o mișcare albastră
expirată-n frunza ce transcende ochiul
amuțit sub icoană.
montaje de șansă să port,
pentru suava îmblânzire
ale monstruoaselor candelabre
ce se trântesc ca niciodată
și ca nicăieri în univers,
de tâmplele pereților în goană de alb.
iar, la urmă,
îmi face plăcere să dau de alergarea versului
prin risipă de inteligență;
numai atunci poate mutilez împrejurul
ce se descrie în jurul gleznei
substanță învolburată.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.