Iarna florilor de tei
Nimic nu freamătă în jur,
Nici codrul și nici marea,
Nici clopotele nu mai bat,
Atât de albă-i zarea.
Încremenitele viori
Se tânguiesc în doine
Închizând râurile-n mori
Și luna-n albe ciorne.
O liniște fără păcat
Cuprinde tot pământul,
De parcă s-a născut la sat
Tăcerea, nu cuvântul.
În toate, pașii mei înceți
Ca niște fulgi mă poartă,
Bătând văzduhul în peceți
Trec astăzi lin prin soartă.
Ninge... Totu'-i acoperit
Și lutu', și cerescu'...
În suflet alb mi-a înflorit
Teiul lui Eminescu!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.