Flori de tinichea
Mă rostogoleam prin ceață,
un ghem
cu sângele stând în vene.
La un moment dat,
din ulița satului natal
numai amintirea șotronului
se desprinsese de minte
și ciobul alb
ca un dinte.
Împletită
cu poveștile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.
De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara
atârna un cuib de nuiele
și bătaia sadea
a inimii mele.
Mă rostogoleam
când în zgomotul citadin
a amuțit tibia
și-am văzut cum creșteau
în asfalt
flori mari de tinichea.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre șotron
- poezii despre vorbire
- poezii despre sânge
- poezii despre sat
- poezii despre primăvară
- poezii despre oraș
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.