Marile speranțe
alerg după fluturi
cu aripile violent cromate
culoarea lor te înnoadă,
plasa îți desface
chiar și ultimul ligament
ascuns, păstrat secret,
schimbându-se
într-un voal cu textură discordantă
descoperind scheletul ce firea mult ți-o poartă
poate alte gângănii îmi vor deveni mătănii,
rugăciunea va cunoaște gustul Lotrului,
al mărului, pe-o altă parte de acum mușcat
descompunându-se lin și liber,
așa cum ne-a fost dat:
estompând și dezvelind păcate
pe care le ignor,
sau le arunc deoparte
fiindcă simt că nu mai pot să dorm.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.