Albastru 23

Uneori mă trezesc dintr-un vis în alt vis,
Ca şi cum mor peren şi îmi eşti interzis.
Să te-ating, mi-este greu, să-ţi vorbesc nu mai pot,
Neputinţi mă inundă şi-n ele înot.

Îţi mai scriu un poem, îl arunc peste bord
Şi năierii-l culeg, eşuînd în fiord.
Tot spre nord navigând, să mai ning desuet,
Îţi strâng numele-n pumni, să nu-l uit, îl repet-

Un refren, un ecou, în cascade de ger
Ca un fulg de ninsori, murmurând pasager.
N-am bilet înspre noi, nici permis de acces
Nici intrări, nici ieşiri şi nu am de ales.

Pribegim printre ierni, însetaţi peregrini,
(Am uitat să mă rog, ai uitat să te-nchini)--
Două umbre, tâcând într-un timp expirat
Eu, femeia din vis, tu bărbatul-pirat.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!