Deşteaptă-te, române!

Eşti tânăr într-o ţară prea tristă, scufundată,
Îndatorată, suptă, de hoţi zilnic prădată
Care mai cere numai o ultimă zvâcnire
Din vena celor care o lasă-n amorţire.

Te mulţumeşti cu-atâta cât scapă printre degeţi
Escrocul care vine tot voi ca să-l alegeţi...
Rabzi şi nesomn şi grele şi boală şi distanţă
Doar pentru idealul pe care-l ai speranţă.

Dar care nu te-aiunge, nici tu pe el, se pare,
Oricât înoţi în contra valului de stupoare.
Aşa şi azi şi mâine şi vreme trece-alene,
Lăsându-te captivă de vorbele viclene.

Nu mai răbda, ridică puternicele-ţi arme
Şi du-te şi-i ajută pe cei ce-or să răstoarne
Nu doar un om sau zece, cu fundul în fotoliu,
Ci pe acei ce lasă ţara ta iar în doliu!

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!