Zile acompaniate...
Zile acompaniate de nimic,
sentimente neîntrebuințate
uitate fiecare pe unde apucă,
cuvinte neauzite de nimeni
încropind faguri de uitare.
Rătăciri galopând în propria poezie,
agățând ora dragostei de litere aprinse
la lumina unei lumânări prelinsă
pe albul indiferent al peretelui.
Un sfârșit de vară împrăștie ultimele zile
cu mult fard și multă emfază,
orizontul străjuit de ceruri străine
și poteci nesfârșite duce în alte părți.
Timpul cu umbre strivite
și umbre strecurate din greșală
lasă-n urma lui schelete arămii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.