Confesiune
pe coama timpului zbor către cer
ca într-un avion cu mii de locuri
steaua mă așteaptă să fiu un reper
de iluminare - fără măști și jocuri.
toată lumea spre cer se îndreaptă
cu viața împărțită pe iubiri
am creat emoții născute din șoaptă
nu am pierdut vremea cu uneltiri.
am împăcat mereu pe unu cu doi
munții îmi sunt frați mă păzesc de prăpăstii
am ținut ascunsă mulțimea de nevoi
slovele luminii am vrut să le-mprăștii.
Dumnezeu mi-e Tată și mi-a dat de toate
să strâng anii vieții scumpe nestemate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.