Rămâne esența
Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăți sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.
Rămâne esența,
revenită mereu ca o îmbrățișare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranța pierdută.
Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăți
și timpul își aruncă țipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniți în ploaie.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.