Adâncul
adâncul neadormit în noapte
cu o întindere până la căldura zilei
fluturi agitați și îngeri creând miraje fanteziste
cu lanterne light
provocări migrând de sub povara lanțului
toamna dansând pe coregrafie de cocori
și răscoliri neexplicate ce sacrifică secundele verzi
până ce visul biruie locuindu-mă
totul se petrece așezându-mi absența pe norii stranii
poemele devenind bucăți de lună intrând pe fereastră
păcatele fiind lăsate la intrare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.