Nihil

mă gândeam aşa şi eu ca păcătosul
că tare important mai trebuie să fiu
de ostenit-a zeul din lutul lui să mă sculpteze
cum chiar de-aş vrea a obiect de artă nu arăt
că uite timpul cum zi de zi valoarea-mi umileşte
probabil am ceva de împlinit pe lumea asta
de m-a creat şi răbdător îmi iartă toate cele

şi cum mă frământam să-mi aflu rostul
mi-am zis să-ntreb pe unul mai deştept ca mine
aşa ajuns-am la locul unde maestrul odihneşte
i-am ciocănit sfios gorunul n-o să credeţi
s-a despicat deodat' misterul şi în faţa-mi
din templul său de pietre mi-apare filozoful
purta pe cap corola de lumini intactă
iară din ochi-i acum negri curgea noaptea
să nu-l şochez l-am luat aşa uşor pe ocolite
despre enstatic şi ecstatic ori diferenţialele divine
până mi s-a încins dogmaticul eon
de-a trebuit matricea stilistică să îmi deschei

da'-ntr-un final ajuns-am acolo unde mă durea
i-am explicat că sunt şi eu un anonim
şi-am întrebat cum aş putea să ajung mare
abia închis-am gura că în luciferica-i tăcere
deodată-aud cum dureros îmi clopoteşte mintea
doar te visezi în lumea asta pământeană nu exişti

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!