Picături de Martini Rosso

poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată
atârnată de un cer în asfinţit, străjuit de nori sângerii
lanţ cu zale fierbinţi
dureroase în unicitatea fiecăreia
turn de fildeş zidit din oglinzi absolute
nebune fiorduri de albastru-ngheţat
arc contorsionat al unui orologiu de bronz
stricat de nebuneasca mişcare aleatorie a timpului
un cerc strivit
o figura diformă dispărând într-o ultimă zvâcnire a inutilităţii
o gură cu buze uşor umede
perfecte
încordate de atâta aşteptare
altar pe care ard lumânările învinse
cărare desenată
spre pivniţa dezamăgirilor unde
neaua împlinirilor naşte cenuşa vremelniciei simţirilor
este picătura de roşu în oceanul de negru.
pata de lumina aruncata in obrazul intunericului
sfidarea adusa eternitatii si coloana vertebrala a efemerului

aşa ii şoptea suav
dar timid
la ureche
paingul de catifea
moliei virgine
proaspăt sosită
in Absurdistan

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!