Nimic nu e întâmplător
truism. clișeu. simplă constatare,
conștientul identifică sursa plăcerii prin miros
și el are mirosurile bine definite, păstrate în sertare
ca să nu se amestece
inconștientul trebuie să vadă ca să știe
și cu cât vede mai mult
cu atât mai puțin știe
doar cel orb pipăie. pune mâna, ia pulsul
miroase, gustă. vede nevăzutul
și cade dintr-o extremă în alta
dacă te uiți în mâna care scrie
o să vezi o altă mână care scrie și înăuntru o altă mână
și cuvintele curg fără să privească în urmă izvorul
tăcerile sunt șiruri lungi de așteptări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.