Viitorul
era prin anul patruzeci și șapte
când Mureșul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.
pe drum vedeai copiii mergând desculți și goi
un trecător șoptește... orfanii din război.
din țări străine morții nu se întorc acasă
și Regele se duse când iarna-i în fereastră.
în jumătate secol își schimbă țara fața.
deși intoarsă roata, se pierde-n vânt speranța.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori și cei ce cred în Domnul
iubiți această țară și dați-i viitorul!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.