Crăciunul ca o lacrimă de sânge...
Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colțul meu în doliu scufundat
Aștept să cadă alte vini pe mine.
Îmi număr anii pe abacul sorții-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aș asculta din gura-ți un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porții.
Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Și să învăț din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.
Aș rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.
La masa de Crăciun, pe piatra seacă
Din care altădat' scoteam orice,
Doar un apatic și banal ''de ce'
Așteaptă sărbătorile să treacă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.