Rugăminte
Te rog, dacă vreodată
Pe buze-mi va prelinge
Vreo vorbă care doare...
Cuvânt nevinovat,
Să ierți necuvioasa
Jignirii mele slovă
Și să n-o-ntorci cu ură
De unde a plecat!
Căci n-am voit cuvântul
Să poarte-n el jignire,
Nici n-am voit să-ți smulgă
Vreo lacrimă din ochi;
Durerea ce-o-ai în suflet
N-o pune în privire
Nici nu lăsa să curgă
Îndurerații stropi!
Nu-i vina nimănui! Sau poate e?
Așa e viața... nu-ntreba: "- De ce?"
Un lucru este sigur: în iubire-i ca-n război;
De vină-s... "combatanții"... amândoi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Donisă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre război
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre iertare
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.