Trista revedere

Ochii-mi sunt în lacrimi! Azi, e ziua mea;
Dorul, depărtarea... cum le-aș arunca!
Dor de-a mea căsuță, de ai mei părinți,
Ce-s de vreme bună singuri, părăsiți.

C-am plecat de-acasă fără a le spune,
N-am dat semn că-s bine, că-s departe-n lume.
M-am jurat odată să nu-ntorc cărarea;
Peste ei și casă să aștern uitarea.

Ieri, primesc scrisoare:,,- Jalea îi usucă!
Vino, vin degrabă! Amândoi-s pe ducă!
Lasă-ți supărarea și-al mâniei foc;
Poate-i prinzi în viață... dacă ai noroc! "

Amintiri plăcute rău mă copleșesc:
Ochii vii ai mamei-n suflet strălucesc,
Forța-n braț a tatei ce copaci ridică...
Doamne! Cum facut-am din ăst timp risipă!

Și-am purces pe cale; las în urmă vântul.
Și-am întors cărarea, și-am călcat cuvântul
Spus la supărare; groaznic legământ
Spre a-i strânge-n brațe de-o vrea Domnul Sfânt!

Însă cum se-ntâmplă deseori în viață,
Soarta se răzbună; și-ți și răde-n față:
Dau de stâlp portița; lacrimi mă inundă:
,, -M-am întors acasă!";
Cine să-mi răspundă?

,,-Sărut mâna, mamă! Sărut mâna, tată!"
Mâini ce cu iubire m-au crescut deolaltă,
Sprijin și-alinare; împreun-au stat,
De-au smuls buruianul pe unde-am călcat!

,, -V-a venit copilul!" - strig cu disperare
,,- Ieși în prag, măicuță! Tată-mi ieși în cale!
Și-mi zâmbiți ferice-n ochi c-o lăcrămioară;
Luați-mă în brațe, ca odinioară! "

E pustie-ograda! Casa e pustie!
Sufletu-mi și pieptul simt cum se sfâșie.
Lacrimi de durere în țărână scurmă
,,-Tocmai urcau dealull! Îi ajungi din urmă!"

Îmi ridic privirea. Un bătrân, uitat...
,, -Nu e încă ceasul de când au plecat!
Au necaz cu carul: osia e ruptă,
Le-a sărit și-o roată, boii nu ascultă...

E minune mare ; oamenii din sat
Spun c-așa minune, nu a fost vreodat'
Și că dealu-acela se urca ușor.
Dacă urmezi drumul, dai de urma lor."

Vorba-i mă-ntărește. M-opintesc pe cale
‘Mi șterg cu mâna fruntea, alerg cu disperare
Și zăresc mulțime. Inima-mi e grea.
Toți se dau în lături la sosirea mea.

Cineva îmi spune să-mi adun puterea,
Să-mi înec necazul, să-mi înving durerea;
Am pășit cu frică și cu poticneală,
Gârbovit de temeri și de oboseală.

Apoi, când nu-i nimeni să se mai ferească
Îmi zăresc părinții. Par să se-odihnească;
Amândoi de-olaltă-n strai de sărbătoare.
Pieptu-mi se despică. Inima mă doare.

Simt că nu am aer... parcă cineva
Ar fura dintr-însul spre-a nu respira.
Îi privesc cu jale; gol, pierdut și mut!
Am trecut prin multe, într-un timp prea scurt!

Și zăresc deodată-n ochi la fiecare,
Câte doua perle; patru lăcrămioare:
,,-Noi te-am strâns în brațe când ți-a fost mai rău;
Astăzi, tu ne strânge! Este rândul tău!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Donisă. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Lecturi] O carte inedită în literatura română by Vedetot Ion 14 March 2024, 13:31:44
[Administrare] Incompetență, sau complicitate? by Vedetot Ion 05 February 2024, 11:27:56
[Administrare] Răspuns: Considerații by Girel Barbu 05 November 2023, 06:15:59
[Administrare] Răspuns: Considerații by Girel Barbu 02 November 2023, 06:14:16
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 01 November 2023, 04:41:26
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook