Prin inimă
Acum priviți prin inimă,
răspundeți-mi dacă vedeți bine, dacă nu vi s-a ridicat în față vreo rădăcină,
vreun pisc,
ori o pălărie feminină rotită
pe spițele de sânge ca un disc
și spuneți-mi, dacă zăriți clar
de ce băieții cei frumoși coboară
pe casele modeste-ndeosebi
și-și rup sufletul în pietre slabe
și din izvoare și fântâni țâșnesc
voci de femei ca urși în două labe?
Răspundeți-mi, cum vedeți prin inimă
când dormiți pe urzicile ochilor,
când dormiți pe patul mâinilor,
ca într-un câmp deschis de vânătoare
să vedeți un iepure cum v-aruncă un fluier
lângă picioare
și să suflați în el, să plângă stelele
de frica acestei porniri câtre aer.
Căci numai stele vânăm, numai stele.
Totuși aștept al vostru răspuns:
ce vedeți prin inima stăpânind într-un vis?
Aștept, răspundeți-mi chiar dac-am uitat
să vă las lângă piept câmp deschis.
poezie de Dumitru Țiganiuc din Prin departe și-aproape
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Țiganiuc. [
1 COSTEL ZĂGAN [din public] a spus pe 30 martie 2008: |
| Dumitru Țiganiuc tran-sferă ozonul în bibliotecă: printre cărți și poeme te simți (sublimă gratuitate!) ca printre copaci înfloriți! |