Îmi trag sufletul ca pe un șirag de scoici obosit
undeva pe o plajă de nori
cât mai departe de nisipurile fierbinți
cât mai departe de orice val înspumat
atât cât să nu-mi rămână loc de ridicat castele
apoi cuminte precum un punct de reper
o să-mi trec cuvintele la odihna veșnică
lacrimilor o să le prescriu o tabletă minune
și din fiecare greșeală o să fac reguli noi
ca să mă pot simți util acestei lumi
dincolo de orice mare
dincolo de orice altă dorință de a respira altfel
precum un delfin eșuat definitiv
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.