Din tulnice de tei înflorit
în miezul de stea din ohii tăi
se aude cântatul reginei nopții
ca o chemare suavă de îngeri
undeva între două inimi flămânde
se ospătează un ren cu botul roșu
parcă rupt din cine știe ce întindere albă
unde până și vulcanii erup imaculat
iar lupii urșii vulpile
chiar și balenele
refuză culoarea
pe când soriceii dalbi
ronțăie în șoaptă fulgi de nea
între lună și noi doar un motan alb
poate și un pic din troia
cât să pară de lemn toți lipițanii
iar caleștile colorate de curcubeu
vii precum vrejul dovlecilor fermecați
crescuți din cenușa poveștilor
ne așteaptă să visăm lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.