Cu mintea găuresc întunericul
prin inimă cresc păduri spre cer înmuguresc dorințe
milioane de cuiburi goale așteaptă întoarcerea
întoarcerilor
un fel de primăvară măiastră cu zurgălăi de ghiocei
și sănii trase de fluturi prin omăt de margarete
zâmbete tâmpe amintiri de oameni topiți
din dragoste în fiecare scorbură un vis
sub fiecare rădăcină un sâmbure
cu pretenții de adevăr luminiș de stele
poieni înmiresmate cu verde
odihnitoare perne de mușchi
sub căpătâi o gaură neagră cărare
între două gânduri univers
clipa
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.