Lovesc inutil stelele din baltă
oglinda cerului nu poate fi spartă
tulbur doar nămolul așezat cuminte pe fund
la dospit de îngeri blonzi
din mormoloci delfini
din nuferi plante carnivore
la ceas de lună plină
la pi pe patru de momentul zero
întind lăbuța după o inutilă vină
mă transfer la liber în echipa adversă
sparg fulgii și împart oamenii de nea pe un mărăcine
să-mi cânte măceșii a mii de toamne
pe o saltea cu păpădii îmi așez visul
să-i fie gaben și amar
apoi închid ochii și-mi împart întunericul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.