Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre singurătate
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
- poezii despre fantome
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.